Zburlie, inaltatoare

De-ar fi sa iti cunosc tot spatele,
Probabil ca ti-as pune aripi,
Fara sa stiu ca le-ai avea deja.

Nichita martor zborului sa-ti fie,
In linii ascutite desenata,
Cand arcuirea ta, te-nalta.

Necontrolat, curat, tomnatic,
Spre o culoare fantomatica omisa.
Ochilor nostrii nepermisa.

Tresar de bucurie, aici ploua,
Tu peste nori, nebotezata,
Dansezi un rol, zburlie.

Atata drum pana la tine,
Nu-i cu putinta pentru mine,
Sa-l traversez cu bine.

Si-atunci te intreb:
Strain si lumii lor,
Strain si lumii tale?

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Votează! | Copiază!