"Odă" sărăciei

Şi vai! Nimic nu mă mai mulţumeşte
În acest veac noros şi mercantil,
Căci pentru unii are balta peşte –
Dar pentru cei mai mulţi doar stuf şi mâl.

Şi bărbăteşte îmi întinde mâna
Ceţosul viitor – ca să mă tragă-n gol –
Stăpână peste toate e minciuna
Şi tot mai negre zile-mi dau ocol.

Banala viaţă mi-o trăiesc cu spaimă
- Şi tot mai des mă-ntreb de ce exist –
Dar umbră fac pământului cu faimă
Şi cu succes mă mint că-s optimist.

Jur-împrejur prostia sublimează –
Se-mprăştie rapid, ca un microb…
În capete sus-puse brav tronează
Şi minte cu nesaţ poporul rob.

Pâine şi circ oferă astă ţară –
Pâine abstract, dar circ mai mult decât concret
- Norocul – curva asta chioară
Pe hoţomani-i îmbuibă berechet.

Aşa că, vouă, lucrători de glie
Rămâne-vă un singur compromis:
Trăiţi în griji şi-n crasă sărăcie
Căci clasa muncitoare merge-n paradis…

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!