Apusul adâncurilor albastre
Adâncuri albastre,
aproape, aripi ascuțite
ale albatroșilor. Albe arcade
ale azurului acoperă amărăciune
apăsătoare a amurgului.
Aburul apei, atolii, algele
ard amintirea. Aievea,
ascut ancore-alge,
atele aripilor-albatroșilor.
Apăs amintirea, alifie
aripii albe.
Alinare
Acum absurdul adormirii
alungă amalgamul amețitor
al atemporaliatății
Adorm
Apun adâncurile-albastre
albatroșii au ajuns acasă.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.