Sat
în drum, o pasăre ciudată, șchioapă, legată cu o ață
o împidică greu noroiul, să poată să plece către casă
un șoșon proptit în glod adânc, micuț stă țeapăn
copilul plânge înghețat de frig, strigând cu voce disperată
e satul nostru vai și amar, ce multe-ndură și urlă a durere
de când aprope toți primarii au vile și viață cu avere
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre gheață
- poezii despre durere
- poezii despre copilărie
- poezii despre avere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.