Zid
Pe zidul plângerii,
cu o cretă albă
desenez
forma trupului meu,
mă îndepărtez
cu o rotație elipsoidală
de inimă pe axa propriei orbite,
arunc
cu pietre în el,
colțurile
tăioase
trec prin mine
schijele luminii,
lacrima
ustură până la oase;
piatră după piatră,
privită din cer
carnea
e o karmă deschisă.
Zidul ciobit
întoarce un zâmbet
mâinii mele războinice
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulian Lorincz. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre desen
- poezii despre alb
- poezii despre Zidul Plângerii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.