Pe acelaş drum

Ţi-am furat câteva clipe
şi le-am făcut nemuritoare,
Azi plouă intre noi.
Între cer si pamant
s-a aşternut pustiul
şi cât de mult mă doare
tacerea.
Aştept să-mi spui
măcar un cuvant.
Te văd in picăturile de ploaie,
in fugii de nea.
Te aud in orice melodie,
intr-o adiere de vânt,
în paşii trecătorilor.
Am visat ce nu trebuia,
un drum pe care privesc
şi nu mai sunt.
Ninge cu dor
si vise spulberate
de-un ceas nenorocit.
Impodobesc un brad
cu picături cristaline.
Ingenunchez si mă rog
dacă am gresit!
Dar nimeni nu m-aude!
poate aşa-i mai bine
sa nu mă ierte nimeni
pentru ce mi-am dorit.
Oare a fost prea mult?
mai am puţin
şi nu am şters cu sărutări
doi ochi ce mă privesc
cu drag.
Pe acelaş drum
din nou revin
cu-n licăr de speranţă
ma rog sa te găsesc.

poezie de Elena Habasescu (decembrie 2008)
Adăugat de Elena Habasescu
Votează! | Copiază!