Lumea e un ecou etern
Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai răsare,
Totul e beznă și întuneric
În lumea asta atât de mare!
Oamenii sunt ca niște stafii
Fără suflet, fară minte,
N-au altceva decât
Un grai, fară cuvinte.
Tot învăluit în ceață,
Pământul parcă e un infern
Oamenii sunt morți,
Chiar dacă sunt în viață.
Lumea e un ecou etern!
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre iad
- poezii despre fantome
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.