Cântecul morții
Se bifurcă marea,
Îngițind munți de ape.
Pământul îngheață,
În gura cea mare de șarpe.
Iubirea-i cazată,
În mormane de piatră.
Se răcește credința,
O, ce viață nedreaptă!
Ieri culegeam speranță,
Azi mă prefac într-o pradă.
Amară mi-e viața,
Când cimitirul așteaptă.
Simt suferința
Cum groapa îmi sapă.
Codrul freamătă,
Sălbatică-i cer îndurare.
Ce viață nedreaptă,
Azi moartea îmi face chemare.
poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.