Lumea-lumină II
salamandrele sunt unduiri în ape
triunghiul bermundelor ascultă-n tăcere
zborul aripii frânte de taifune
coboară adânc în mine și are a-mi spune
că dincolo de pânza de ceață și nadă
întunericul devine lumină și-n altă viață
și eu sunt mireasă pe valuri cu spumă
când strigă și nimeni nu vrea să mă audă
trecutul îl duc în spate grea și veche ancoră
am o mână agățată de o pană, grea povară
dar ea îmi este prea mică fragilă și fină
însa are curajul să mă poarte prin cuvinte...
în lumea-lumină
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre nuntă
- poezii despre lumină
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.