Frica
Eu aș putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aș putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
și iarăși
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu
și aș putea s-o omor
cu o singură lovitură.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Marius
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
| Adrian Olteanu [din public] a spus pe 18 octombrie 2015: |
| Aceasta poezie, precum "Lectia despre cerc" din volumul "Opere Imperfecte", prezinta tema naturii distructive a omului. Femeia, la fel ca si cercul, intruchipeaza perfectiunea pentru narator. Totusi, aceasta perfectiune provoaca o stare de violenta. Creatia perfectiunii le da oamenilor o impresie de putere, insa, abilitatea de a distruge perfectiunea este mult mai puternica decat orice altceva. Porezia aceasta vorbeste despre acest lucru exact - dorinta noastra de a distruge ce iubim, ce este perfect. |
| criticonul [din public] a spus pe 19 octombrie 2015: |
| Domnule Olteanu, titlul poeziei este "Frica" și ca atare "distructivitatea" autorului este îndreptată împotriva acesteia. Si eu aș vrea, precum Nichita Stănescu, să omor frica din mine cu o singură lovitură. Ce-i rău în asta? |
