Destine prin...
contorsionate uriașe păsări
zboară prin tuneluri strâmtorate
claviaturi moarte sticlă silicați
sârme
necunoscute...
curbată memoria se frământă
înghesuind chipuri plecate
energii alungate prin spații
încetinesc viteza timpului
cucerit-zdrobit
peșteri primordiale răsună
prin munți mici de siliciu
reci ca sloiul de ghiață
zbatere de goluri cu plusuri
ce ating mari adăncimi
cristale cu unghiuri absurde
neânțelese având multe fețe
sisteme galaxii intersecții
necunoscute care formează...
înlănțuiri prin destin
ochiul magic cu gravitație
uriașă, fața lui ne-a-trage
este ochiul magului
înăuntru spre voi acolo
rămânem însă cu mâinile afară
apăsând butoane
creănd răscolind distrugănd
sau mai rău izbindu-ne greu
stau aștept trimet primesc
gânduri vesele sau...
câteodată imagini moarte
pescăruși pe oceane imaginare
nu pe apă ci-n cristale și sârme goale
păsări moarte de plinuri și goluri
zboară căutând perechi în întuneric
cateodată nu vor să atingă pe nimeni
interiorul acela este mic și-n zbatere
din care cristalizează nașteri de vis
creații nevăzute cu ramificații
dau mâinile în cerc uriaș de strigăt
lumi care nu se văd sunt împreună
nu se ating nu se cunosc dar există
sunt acele viteze uriașe care unesc
prin sârme contorsionate păsări uriașe
ce poartă gânduri în întuneric de gol
spre alte destine
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.