Te caut
Acum în clipa de pe urmă,
când fiecare scânteie s-a stins
și a rămas doar cenușa
unei iubiri de mult uitate
sau poate doar acum terminate
mii de sentimente, mii de frământări
îmi dezvăluie tainele ce altădată
nici nu-mi aminteam că există.
Acum cerul albastru s-a întunecat
și fiecare stea pe rând a dispărut.
A rămas bolta cerească goală
ca un ceaun tuciuriu.
Unde ai plecat? Unde ești?...
Ești departe și totuși aproape
prin mii de fibre ce leagă
ființa mea de lumea-ntreagă.
poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Magdalena Rosca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre uitare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- poezii despre cenușă
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.