Rugăciune
Tu poți, Doamne, într-o clipă
Din om ca să faci nimic,
Dar îl lași să se întoarcă
Și-i dai harul câte un pic.
Poți, Doamne, s-aduci pace,
Împacare între noi.
Poți să învii pe cel ce zace,
Ne poți scoate din nevoi!
Tu poți bogății și ranguri
Să dai omului, de vrei,
Dar mai poți ca, într-o clipă
De la dânsul să le iei.
Și la fel ca Iov, sărmanul,
Pe o groapă cu gunoi
Să îl laude pe Domnul
Și când sunt bolnavi și goi.
Tu ne-ai scos din iadul roșu,
Dumnezeule preasfănt.
Adă, Doamne, bunăstare
Și împăcare pe pământ!
.....................
C-au facut din astă țară
Un pământ al nimănui
Și s-au pus pe dânșii iară
Mai sus decât voia Lui!
poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (7 martie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- citate de Dorina Stoica despre religie
- poezii despre roșu
- poezii despre pace
- poezii despre laudă
- poezii despre iad
- poezii despre bogăție
- poezii despre boală
1 preot Adrian [din public] a spus pe 4 noiembrie 2008: |
mi-a placut foarte mult |
2 georgeta [utilizator înregistrat] a spus pe 30 iulie 2009: |
Superba poezia ta! |
3 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 31 ianuarie 2012: |
Dragostea pentru credința străbună, împletită cu lecturi biblice se concretizează, iată în frumoase versuri religioase. Pe ici pe colo trebuie însă să te apleci mai mult pe text, există și locuri comune care trebuiesc evitate. Bravo! |