Vinul

Acuzat de-aplecare spre plăcerile carnale;
Torturat de-arşiţa nopţilor tropicale;
Otrăvit, leşul al dispreţului pentru poezie, ştiu:
La inima lor n-ajung versurile pe care eu le scriu.

Demoni negri călcau deasupra apelor sfinte;
Am prefăcut apele-n vin roşu – şi păcatul a fost iertat,
Iar ei, bându-l, s-au înecat;
Am râs, apoi m-am încruntat.

În lanţuri, încuiate-n trupul meu,
Dorinţelor li s-a poprit dreptul de zbor;
În vreme ce rătăcesc aiurea, fără nicio ţintă,
Moartea se-apropie de mine surâzând îmbietor.

Pe ultimul drum, pentru o vreme cel puţin,
Voi păşi-n compania unui ulcior de vin.

*** La moartea poetului, undeva prin anul 814, califul Al-Ma'mun a declarat:
"S-a dus tot farmecul acestor zile. Blestemul lui Allah să cadă asupra oricui l-a insultat vreodată pe Abu Nuwas."

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!