Gloria celui plecat
Ploi ca-n minunea
din vis cad deasupră-mi
sunt ierbi albastre
pe fruntea care lumină
cere odihnitoarea îmi scrie numele
pe fruntea veacului
aceasta e gloria
străină e ea de iubirea mea
și a părinților mei
dar e credință ea
și nu are moarte
cade asupra mea
ca mana celestă.
poezie de Corneliu Popel
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Popel. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.