Un cântec de lebădă
În ultimele clipe,
Sufletul se desprinde de trup, doar aparent
El nu renunță, nu vrea să plece,
Se eliberează doar din lanțurile ce-l legau de Pământ
Înainte de a-l părăsi definitiv, pentru a-l lăsa singur,
Vrea să contemple casa care l-a ținut
Atât de aproape de trup, se simte încă înfrigurat
Ieri, de pildă, a plouat și a simțit întreaga umiditate din groapă
Eu am strigat disperată,
Am umblat prin subconștientul celor apropiați,
Le-am spus în vis prin ce am trecut,
Când cotele apelor au crescut
Mai bântuie câteva săptămâni prin casa terestră,
Răscolind amintirile celor care m-au cunoscut
Împrăștie câteva regrete, două - trei mustrări de conștiință
Va dori să își revadă prietenii, colegii, apropiații,
Va dori să - i mai privească
Va mai bântui o vreme și va lupta
Pentru a îndepărta viermii
Ce încă din viață,
Doreau să atace al meu trup
Va mai rătăci o vreme luptând,
Până ce,
Durerea ce încă o simt
Va să mă înfrângă
De abia atunci, sufletul meu va înălța o rugă
Și va cere un transfer Dincolo,
Unde nici durere, nici întristare nu e
Va cere sa intre-n uitare
Uitarea sa, el va dori să uite totul
Abia atunci va lăsa libera trecere viermilor
Ca de obicei, ca și în viață,
Viermii își vor spune ultimul cuvânt!
poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gorunescu V Carmen Lidia. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.