Ultimele dorințe
"Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta știu,
Căzuți lângă mine-n tranșee și trei, cu mare greutate,
Mi-au șoptit ultimele lor dorințe, înainte de moarte..."
El, scos din tranșee mai mult mort decât viu,
Surd, amețit și șchiop, c-un picior rupt de la jumătate,
Murmura absent aceleași propoziții dezlânate:
"Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta știu,
Căzuți lângă mine-n tranșee și trei, cu mare greutate,
Mi-au șoptit ultimele lor dorințe, înainte de moarte...
Părinții așteaptă-ncrezători în viitorul fiilor, rozaliu
Așteaptă-un cuvânt într-o tăcere răbdătoare, zi și noapte,
Dar ce mi-au spus ei sau cine-s părinții lor, din păcate,
Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta știu,
Căzuți lângă mine-n tranșee și trei, cu mare greutate,
Mi-au șoptit ultimele lor dorințe, înainte de moarte..."
poezie de Wilfrid Wilson Gibson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Wilfrid Wilson Gibson. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.