Lui îi place șunca ei
Ea își duce platoul cu micul dejun pe terasă;
acolo se așeză și mâncă sub o umbrelă mare,
împreună cu soțul ei de cincizeci de ani.
Vor privi salturile crapului în canalul din spatele casei
și vor asculta cântecul de împerechere-al păsărilor.
Viața lor e plăcută; așa cum trebuie să fie pentru doi oameni
care se iubesc îmbătrânind împreună, supraviețuind
tuturor cancerelor care amenință o căsătorie sănătoasă.
El încă se uită la ea cu o sclipire de iubire-n ochi
și-o întreabă dacă a mai rămas vreo bucățică de șuncă...
Ea a învățat demult să-l lase mereu un pic flămând...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.