Noi care eram prieteni
Noi care eram prieteni am simțit o înfiorare-n
Seara asta, o subită teamă, o tainică scânteie-anume:
Am luat foc când am auzit acel sunet moale
Murmurat de tine, când m-ai chemat pe nume.
Iartă-l pe bărbatul care, tânăr și buiac,
Visează desfătări, lovit de-al pasiunii vifor,
Și iubește-l, cum numai zeițele o fac,
Care n-au copii agățați de genunchii lor.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru James Elroy Flecker. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.