Aripi de mătase [Alas de seda]

Urmând mireasma unei odihne zâmbitoare,
un fluture în zboru-i trecea prin văi montane
şi aprindea în aer trasee diafane
cu safirii petale, subţiri şi schimbătoare.

Şi în a lui plutire pătrunsă de tăcere
el luminează grote, ca azurii paiete;
şi raze cad întruna pe câmpuri şi boschete,
iar soarele suspină în blânda adiere.

În foşnet de chincona şi zgomot de liane,
luceşte în frunzişuri pe dealuri şi tăpşane,
punând argint în codri pe florile frumoase;

şi mândru că luceşte cu-atâta claritate,
el trece pe deasupra cristalelor curate,
tăcut şi fără umbră, cu aripi de mătase.

poezie de José Eustasio Rivera, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!