O inimă pe mările în spume
Acum hăt ani și ani eram marinar,
Valsam cu marea-n ritmul valurilor sonore,
Știam coastele Perului ca pe propriul buzunar...
Și toate tavernele din Singapore.
Eram obișnuit cu mirosul de sare,
Cu vinurile Spaniei înmiresmate,
Cu frumusețile din Țara Soarelui Răsare...
De multe lucruri minunate-am avut parte.
Astăzi port altfel de pălărie,
Altfel de tricouri și de blue-jeans,
Apuse-s zilele mele de marinărie...
Acel capitol e definitiv închis.
Dar întotdeauna undeva, ascuns în mine...
Un marinar visează talazurile-nvoalte
Tânjind să navigheze iarăși pe apele marine,
Deși știe că așa ceva nu se mai poate...
Acolo-i casa mea,-n acel salin parfum,
Casă-n care îmi duc traiul pe această lume.
Mintea și trupul se-odihnesc pe țărm acum...
Dar inima aleargă pe mările în spume.
poezie de Autor necunoscut- SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.