Miză fantastică

Revine iar în suflet adâncă-ngrijorare
cu vechile ecouri ce parcă mă străpung,
în cumpăna de gânduri rănită reapare
o miză răscolită de un regret prelung.

Sub vrăjile ascunse în amintiri sterile
îmi regăsesc voinţa uitată mai demult
în cântecul fantastic al sfintelor sibile
venite pe-nserate în taină să le-ascult.

Dar parcă, deodată, himerele barbare,
în nopţile toride, mă cheamă în trecut,
să îmi ascundă dorul în lunga neuitare
rămasă agăţată de visul meu pierdut.

Atunci arunc balastul iubirilor rebele,
întoarse supărate pe aripi de fior,
aduc tăcerea nopţii în gândurile mele
să pot găsi uitarea pe brâul unui tor.

Pe curba directoare a torului fantastic
îmi regăsesc busola, pe timp nedefinit,
resimt nemărginirea procesului stohastic,
mergând tot înainte pe drumul hărăzit

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!