Pasărea furtunii

Suntem la o MIE de mile de ţărm, aşa socot,
Bălăngănindu-ne pe marea-înfuriată,-n clocot;
Ne-aruncă, fulgi de zăpadă, viforul zălud
De pe-un talaz pe altul, spre nord, spre sud:

Catargele se-ndoaie, trestii firave-n vânt,
Velele par bălării culcate la pământ,
Odgoanele trainice şi lanţurile de-oţel,
Carena, care râdea de ţărână-n chip şi fel,
Se-opintesc trosnind, iar inimile de piatră-încetişor
Se leapădă de toată tăria şi mândria lor.

Jos, sus pe culme! Jos, sus pe culme!
Din golul valurilor, pe coamele în spume,
În mijloc vânăt de tempestă furioasă,
Furtunarul îşi află pacea şi îşi face casă –

O casă-n caruselul şi-n vortexul mişcării
Pentru cel care departe-n largul mării,
Sfidând viforniţa, printre gheţari viaţa-şi petrece
Adăstând în câte o gaură de stâncă rece
Doar pentru a-şi încălzi puii şi-ai învăţa să zboare
Deasupra valurilor enorme,-n uragane.

Peste-al mărilor abis! Peste-al mărilor abis!
Unde rechinul, balena şi peştele spadă se simt în paradis,
Dar furtunarul îşi spune-n van povestea înfruntând strigoii
Vijeliei, zburând în faţa rafalelor cumplite ale ploii;

Pentru că marinarul blestemă binevoitorul mesager,
Vestitorul furtunii care, neauzită, se apropie de el!
La fel, profetul răsfoieşte cartea vremii încă netrecută
Şi prevesteşte viitorul – bun sau rău – urât de cei pe care îi ajută:
Dar el nu şovăie. Aşa că, pasăre-a prezicerii şi-a clarviziunii,
Avântă-te iar şi iar deasupra talazurilor, pe aripa furtunii!

* Marinarii au credinţa că păsările furtunii – puffinus puffinus – numite şi petreli, furtunari sau rândunici de mare, păsări care zboară înaintea furtunii sau caută adăpost în bordul navelor de sub vânt, sunt de fapt sufletele navigatorilor morţi.

poezie de Bryan Waller Procter,1787-1874, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!