Mă-întorc în timp și-mi amintesc
Mă-ntorc în timp și-mi amintesc
cum am trăit și cum trăiesc.
Mergeam la școală cu opinci,
alergam, căzând pe brânci,
să nu sune clopoțelul
că-ntârzie băiețelul.
Nu vroiam să pierd
rugăciunea ce o rosteam.
Îmi plăcea mie să cred
că pe Isus îl vedeam.
După cursuri, tot la fel,
ne închinam în rugăciune,
crezând că poate astfel,
vom primi note mai bune.
Înainte să plecăm
acasă la fiecare,
nu trebuia să uităm
ca să cerem îndurare
pentru greșelile de peste zi,
ce le făceam fiind copii.
Pentru grija ce ne-o poartă
Domnului îi mulțumeam.
Ne închinam încă o dată
și ce mult ne bucuram!
Așa era ziua de școală,
așa eram copil odată.
Pentru noi era o fală
viața care ne-a fost dată.
poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre școală
- poezii despre timp
- poezii despre greșeli
- poezii despre creștinism
- poezii despre copilărie
- poezii despre acasă
- poezii despre Iisus Hristos
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.