Indecență
În toată bunătatea ce-o afisați pe fețe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveți ceva în minte când dați apoi povețe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?
De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viața?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuiește fața?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!
Mă-mbrățisați cu patos, crezând că eu nu știu...
Vă las să credeți asta, așa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiți... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimențați durerea!
Mi-e milă de voi toți ce vă simțiți bogați,
Cu singura avere ce-o numărați cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, ați mai rămas cu banii!
Lăsați-mi mie grija să-mi văd de viața mea!
Pășiți cu pasi grabiți spre viitorul vostru!
Iubiți-vă mai mult, zâmbiți, trăiți mai bine!
Lăsați-mă în viața mea pe mine!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data decesului pentru Emilia Mariam. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.