Vizibilul, neadevărul
Da, eu fiind marioneta groaznică a viselor mele, trebuie
să fiu generos cu tine
interiorul dens al orhideei, despicat în două.
Și unghiile degetelor care apără astfel de
împrejurimi?
Și tabulările inalienabile ale vecinilor,
cu toată verva lor pentru sentințe?
Port stigmate
care anulează toată bunătatea voastră.
Privesc direct Zeppelinul argintiu
care spulberă cerul.
Pentru a vă trezi încrederea?
Pentru a veni cu ce fel de sancțiuni ?
Strofa argintie... cântecul
luminat de mit... Asemenea
distanțe înaintează spre țărm fără
zâmbete răutăcioase. Și, în ceea ce mă privește...
Greutatea ferestrei pulsa în fragmentele
jaluzelelor. Iar asta pentru a stinge tot ce cred.
Da, lumină. Și există întotdeauna,
întotdeauna, întotdeauna curcubeul etern.
Și există întotdeauna o zi de rămas bun, o zi neprietenoasă...
poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre încredere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre vecini
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre poezie
- poezii despre orhidee
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.