Femeie tristă, Poesia
Se văd încă urmele ei, femeie tristă lângă trist bărbat,
porți deschise în afară, ieșind în lume unde poate viața
își va
dezgropa surâsul, lemn ars de santhal, amiros dulce
de sânge,
de vin, la fiecare pas alt destin, alt destin -
vino și vezi,
vino și ascultă,
urmele ei încă se mai văd...
poezie de Gellu Dorian din Un acoperiș plin de îngeri (2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.