Niciodată
Cafeaua rece stă pe masă,
O ceașcă goală stă pe geam,
Mă ia un dor și mă apasă,
De vremea de când doi eram.
Am pregătit două cafele,
Am pus lângă doi biscuiți,
M-au copleșit clipele-acele,
Ce încă ne știau iubiți...
Este curat, și-un aer rece,
Eu pe pervaz la o țigară,
Orice secundă simt cum trece,
Sperând s-apari din nou la scară.
Mă bântuie foste iubiri,
Așa sunt eu, mereu pe gânduri,
Mereu le port în amintiri,
Și le aștern mereu prin rânduri.
Căci de nu-l porți în amintiri,
Pe cel cu care ai trăit,
Ești gol, un bob de amăgiri,
Tu niciodată n-ai iubit...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.