Puțin ne dai
Puțin ne dai, un strop ne dai,
dar în fugara picătură
stă tot pierdutul nostru rai,
ca un surâs uitat pe gură.
De-un ciob ne legi, de-un hârb ne-agăți,
dar în secunda care piere
tot mai zvâcnesc eternități,
să pună clipei mângâiere.
Un strop ne dai, de-un ciob ne legi,
dar în crâmpeiul ce se zbate
noi sângerăm de vieți întregi
și luminăm de lumi uitate.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Emil Jugăstreanu
Votează! | Copiază!
Emil Jugăstreanu [din public] a spus pe 23 iulie 2023: |
Cam așa arată o poezie.
Postare pentru cei ce se cred poeți, dar nu au nimic în comun cu poezia. Nu dau nume ca să nu agit apa în pahar.
Poezia e o știință. e simțire, e mesaj. Iar dincolo de aceste ingrediente, e o trăire profundă care vine odată cu nașterea ei. |
Veronel Mărgărit [din public] a spus pe 23 iulie 2023: |
E o poezie POEZIE! Dar nu înțeleg de ce nu se dă exemplu o poezie proprie? Și apoi de ce trebuie să scrie toți poeții ca Radu Gir, Eminescu, Coșbuc, N. Stănescu, Sorescu? E loc sub soare pentru toată lumea. Însă este îndreptățit să vorbească despre poezie cel ce scrie poezie. |