Salteaua mea
Noapte de noapte și ani mulți la rând practic
Salteaua mi-a fost cel mai sincer și mai bun amic.
Noi ne simțim foarte comfortabil eu și salteaua mea.
Pe margini sunt dealuri mari, iar eu dorm într-o vâlcea.
Dezvăluie clar forma din care vă fac acum vorbire:
Unde-s subțire, ea-i groasă, unde-i groasă, sunt eu subțire.
Contururile ei reflectă pe primul și pe ultimul din mine.
E aproape un mulaj al celui care sunt și mă susține.
Îmi lipsește salteaua mea când sunt plecat de-acasă;
E singurul lucru pe care-am lăsat o amprentă generoasă.
poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.