Elefănțelul curios - poveste versificată
A fost odat' demult, demult,
În vechea Europă,
Când elefantul părea slut
Făr' de vestita-i trompă,
Un pui de elefant; Sfios
Părea printre-a lui semeni
Din fire tare curios,
Cum nu mai este nimeni.
Că întreba la nesfârșit:
De ce e iarba verde?
De ce azi pomul e-nflorit?
Și-apoi petala-și pierde?
De ce e cerul azuriu
Și apa e albastră?
De ce-n pădure doar târziu
Auzi cântând măiastră?
De ce mănâncă iarbă ei?
Maimuțele banane,
De ce-nghit șerpii, șoricei?
De ce au cerbii coarne?
Dar într-o zi pe când trăgea
De-o salcie-plângătoare,
La crocodil se tot gândea:
"El, ce mănâncă oare?"
S-a dus în grabă ca un mânz
La tatăl său, pe luncă
Și-a întrebat: "Să-mi spui, la prânz,
Nea Croco, ce mănâncă?"
"Eu nu știu spuse tatăl lui
Dar caută maimuța;
Cum umblă ea așa... hai-hui,
O ști ceva drăguța..."
Dar vezi? maimuța n-a știut
Răspunsul la-ntrebare
Și l-a trimis, nimic mai mult,
La rinocerul mare.
Dar nici acesta nu știa
De-așa bazaconie;
Și-a zis, în timp ce plescăia:
"Mătușa Boa știe;
O văd acolo, în tufiș,
Acum se odihnește;
Dar du-te-'ncetinel, pâș-pâș...
Și-o-ntrebi când se trezește".
S-a dus micuțul în vâlcea
La Boa, mătușica;
A întrebat-o și pe ea,
Dar nu știa nimica.
"Să mergi cu întrebarea ta,
La fluviul mare, Nil,
Pe unde știu că dormita
Bătrânul crocodil...
Și să-l întrebi pe dumnealui,
Că-i mare și e dârz:
Don' Crocodil, aș vrea să-mi spui,
Cam ce mănânci la prânz?"
Și uite-așa, plecă tiptil
Spre fluviul înspumat;
Mătușa Boa, pe copil,
În taină l-a urmat:
Căci crocodilu-i mincinos
Cum nu-ți imaginezi;
Viclean și foarte fioros
Pierdut ești, dacă-l crezi.
Cînd l-a găsit, l-a întrebat
Pe crocodilul dârz:
"Mata, cel ce ești și lung și lat,
Cam ce mănânci la prânz?"
Dar crocodilul cel mișel
A zis că-i surd și gras,
Chemându-l pe elefănțel
Să facă înc-un pas.
De vreo trei ori l-a înșelat
Cu lacrimile-n glas
Pe puiul cel nevinovat
Să facă pas cu pas.
Și după ce sărmanul țânc
Aproape-a fost de el,
A spus așa: " Am să mănânc
Un nas de-elefănțel..."
Așa zicând, l-a înșfăcat
De nas pe bietul prunc;
Și poate că l-ar fi mâncat,
Sau îl trăgea-n adânc...
Când, Boa mătușica lui
De coadă mi l-a prins...
Iar nasul elefantului,
De-atâta tras, s-a-ntins...
Când crocodilul îl trăgea
De nas, pe-acel curios...
Când șarpele-l încolăcea
Mai tare, mai vârtos...
Și cînd în fine, a scăpat
De crocodilul rău,
Plângând, se puse pe oftat,
Văzându-și nasul său...
Că lung era pân' la pământ...
Și mare, gros, zbârcit...
Din nou, mătușa cu-n cuvânt,
Pe loc l-a liniștit.
I-a spus că-n viață câteodat',
Chiar răul e spre bine;
Oricât ai fi de supărat,
Să știi, trei zile ține!
Să se gândească așadar,
În marea-i întristare,
Cum să nu-i fie în zadar
A sa înfățișare...
Și uite-așa, încet, pe rând,
Constată cât confort
E... duș să faci, pe piatră stând,
Să nu depui efort.
Pui trompa-n apă și aspiri
Atâta apă cât
S-o-arunci pe tine când transpiri
Pe cap, pe trup, pe gât;
Iar pe acel ce s-ar hlizi
Râzând de nasul tău,
Tu, sau cu apă-l vei stropi,
Sau ai să-l zvârli-n hău.
De-atuncea are dragi copii
Elefănțelul trompă;
Sunt ani la număr... mii și mii...
În vechea Europă...
poezie pentru copii de Elena Leach
Adăugat de Elena Leach
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre elefanți
- poezii despre mâncare
- poezii despre timp
- poezii despre maimuțe
- poezii despre crocodili
- poezii despre copilărie
- poezii despre apă
- poezii despre bine și rău
- poezii despre șerpi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.