Odată cu amurgul
Odată cu amurgul a apărut luna pe cer;
Apoi a coborât pe pământ să mă privescă.
Așa cum un șoim la vânătoare răpește-o păsărică,
M-a înhățat și s-a întors grăbită înapoi pe cer;
M-am uitat la mine, dar nu m-am mai văzut deloc;
Asta pentru că trupul meu devenise, ca sufletul, invizibil.
Luna le-a dizolvat pe toate cele nouă sfere,
Iar nava existenței mele s-a înecat în acea maree.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.