De nu ar fi pe lume
De nu ar fi pe lume animale
Nu am înțelege ce-i iubirea...
Prin ochii lor plăpânzi și calzi
Descoperim ce-i fericirea.
De nu ar fi flori în văzduh
Nu am înțelege ce este puritatea...
Ne-am pierde ca o pulbere în vânt,
În frumusețea lor stă însuși Duhul Sfânt.
De nu ar fi pe lume ape,
Să murmure în prag de seară,
Ne-am pierde toți în neant
Și am uita dorul de țară.
De nu ar fi pe lume munți,
Cu creasta lor stâncoasă și semeață,
Vulcani ce lecția ne-nvață,
Am uita a prețui chiar propria viață.
De nu ar fi pe boltă soare,
Pământul tot ar îngheța,
Dar Universul e coordonat de un mare Arhiereu
Și-n tot ce strălucește pe pământ se simte Dumnezeu.
Căci totul e creat cu-a lui putere,
În mâna lui Preasfântă ține mângâiere,
Ne-a dăruit a lumii frumusețe, dar și puțin suspin,
Să stăpânim pământul, în veci, Amin!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Livia Mătușa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.