Huhurezul şi Pisica

I

Într-o barcă verde Huhurezul şi Pisica
Au plecat pe mare hăt departe;
Au luat cu ei miere şi bancnote de cinci lire,
O mulţime,-un teanc mai gros decât o carte.
Huhurezul privea cerul plin de stele
Şi viersuia acompaniindu-se cu chitara lui micuţă,
"O, iubită pisicuţă! Sufleţelul vieţii mele,
Eşti o pisică-aşa drăguţă,
Drăguţă,
Drăguţă!
Eşti o pisică-aşa drăguţă!"

II

Pisicuţa: "Bibiloi graţios!
Ce-ncântător cânţi, ce dulce cântecel!
Gata cu-amânarea, astăzi ne căsătorim!
Dar, vai, ce ne facem? Nu avem inel!"
Au mai navigat un an şi încă-o zi
Spre ţinutul de basm al Dafinului,
Acolo-ntre copaci locuia Purceluşul Peruchier
Cu inel în vârful nasului,
Nasului,
Nasului,
Cu inel în vârful nasului.

III

"Purceluş bălai, nu vrei să ne vinzi inelul? Îţi plătim un şiling."
"Ba, vreau!" a guiţat Purceluşul, jovial!
Chiar a doua zi i-a căsătorit
Curcanul care locuia pe deal.
La cină-au avut pârjoale şi feliuţe de gutui,
Pe care le-au mâncat cu furculiţa pentru gogonele;
Apoi, ţinându-se de mână, pe faleza mării
Au dansat la lumină de lună şi de stele,
De lună şi de stele,
De lună şi de stele,
Au dansat la lumină de lună şi de stele.

* "Huhurezul şi Pisicuţa" este considerat în lumea anglo-saxonă unul dintre cele mai ilustrative exemple de versuri absurde ale epocii victoriene.

poezie de Edward Lear, 1812 – 1888, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!