Părinții noștri
Părinții noștri, ce-s odoare sfinte,
Ai grijă, Doamne, dă-le sănătate,
Duioasă-a noastră aducere aminte
Și-o inimă ce doar iubire bate.
Când ei trăiesc, suntem și mai puternici
Și împreună încet îmbătrânim,
Cu orice zi parcă devin cucernici,
Că drumul se-ngustează și noi știm.
De s-ar putea tot tineri să rămână,
Asemenea, de s-ar putea și noi,
Dar timpul cel puternic nu ne-amână
Și nu ne dă o clipă înapoi.
Sfioasa vorbă ne înduioșează,
Ce pare-a fi misterios balsam,
În inimă ni se strecoară-o rază,
Gingașe flori parcă-nfloresc pe ram.
Puternic dor e-a lor îmbrățișare,
Sărutul lor e liniște și pace,
Un legâmânt care s-a rupt din Soare,
O vrajă care nimeni n-o desface.
Tu, Doamne, dă-le ani și sănătate,
În suflete le lasă fericirea,
Pe noi nu ne lăsa-n singurătate,
Să duci cât mai departe despărțirea.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărut
- poezii despre sănătate
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.