Demult
Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre această amintire,
dar e-atât de estompată acum, ca și cum nimic n-ar mai fi rămas
iar asta pentru că s-a întâmplat demult, în anii adolescenței.
O piele ca floarea de iasomie...
acea seară de august era în august?
Îmi mai pot aminti doar ochii: albaștri, cred că erau albaștri...
O, da, albaștri ca safirul.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.