Unealta
De-aș fi mereu precum o stea
Și-o strălucire de-aș avea
Cometă ca să trec în zbor
Să dau lumină tuturor.
Când marea plânge sacadat
Și codrii cântă neîncetat
Aș revărsa din mult prea plin
Secunda vie de divin.
O lacrimă din cer căzută
Un zâmbet de mirare mută
Se-așterne frunza ruginie
În suflet, ce melancolie!
Aș bucura întreg pământul
Duios să-mi fie tot cuvântul
Cu drag să fiu acum, mereu,
Unealtă a lui Dumnezeu.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurora Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.