La Herculane
Ad aquas Hercules
Sacras and mediam
Curge Cerna învolburată
Șerpuind prin Herculane,
Povestind în graiul său,
Amintirile romane,
Ce le-a strâns pe drum de ape,
De vreo două mii de ani,
De pe vremea încleștării,
Dintre daci și între romani.
Peste pietre risipite,
Cerna-alunecă într-una,
Astăzi de-altfel, ca și mâine,
Cum a curs dintotdeauna,
De o parte și de alta
Șir de munți tot stau de strajă,
Îmbărcați în haină verde
Și învăluiți în vrajă.
Curg izvoare cu-apă caldă
Din adânc de Herculane,
Ape tămăduitoare,
Strânse-n termele romane,
Alungând dureri din oase
Cu puterea lor eternă
Într-un loc fermecător,
Unde curge mândra Cernă.
Măreție peste veacuri,
Nestemat fără măsură,
Dar al neamului străbun
Și primit de la Natură,
Vremurilor fără capăt
În decursul altor vieți,
Tu vei da mereu speranțe,
Mângâieri la bătrâneți,
Încântarea fără seamăn,
Dintr-o vreme ce-i ucisă,
Punând file-nălțătoare-n
Cartea vieților deschisă.
Unde-i lumea de-altădată,
Unde-s oștile romane,
Ce-am trăit în clipa aceea,
Într-un loc la Herculane?!
Totu-a curs la fel ca Cerna,
Într-o dulce risipire,
Lăsând timpului și nouă
Doar o scumpă moștenire.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre viitor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- poezii despre prezent
- poezii despre natură
- poezii despre mândrie
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.