Pasărea din Colivie
Pasărea liberă saltă
pe aripi de vânt trăind momentul
și plutește în aval
până se termina curentul
își înmoaie aripile
în razele portocalii ale soarelui
și îndrăznește să revendice cerul.
Dar o pasăre care pândește
din colivia ei îngustă
rareori poate vedea prin
zăbrelele furiei ce o gustă
aripile îi sunt tăiate și
picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.
Pasărea liberă se gândește la o altă adiere de vânt
la vânturi ușoare, favorabile, printre copacii suspinând
și la viermi grași așteptând-o pe iarba zorilor luminoși
și numește al ei tot cerul frumos.
Dar o pasăre în colivie stă pe mormântul viselor
umbra ei strigă într-un țipăt de coșmar mistuitor
aripile îi sunt tăiate și picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.
poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Marius Alexandru
Adăugat de Marius Alexandru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.