Vitele în noaptea de Crăciun
Ajunul Crăciunului. Bate de miezul nopții.
"Acum în saivan toate-s în genunchi,"
A spus un bătrân, iar noi stăteam cu toții
Strânși în jurul jarului din cămin, mănunchi.
Ni le-nchipuiam pe-acele blânde și umile vite
Îngenuncheate-n așternutul lor de paie moi...
Și nimănui o clipă nu i-a trecut prin minte
Că nu ar fi așa. Era credință-n noi.
Asemenea fantezii candide puțini oameni, presupun,
Mai au în aceste zile! Și, totuși se prea poate
Dacă cineva mi-ar spune-n Noaptea de Crăciun,
"Hai, vino să vezi cu ochii tăi vitele îngenuncheate,
Ca-n saivanul din vâlceaua ninsă de cu seară
A copilăriei noastre dintr-o margine de sat,"
Aș ieși cu el în întunericul de-afară
Cu speranța că ceea ce spune e adevărat.
poezie celebră de Thomas Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.