Și-acum, nu vreau ca speranțele....
Și-acum, nu vreau ca speranțele,-n mila lor,
Să-mi prindă mintea-n a lor clei
Cu imaginea unui vultur sau a unui căprior:
Eu nu fac, de la natură, parte dintre ei.
Om fiind, m-am născut în singurătate;
Femeie fiind, sunt puternic asaltată;
Trăiesc storcând puțin lapte,
Puțina mea hrană, de la o piatră.
Cu măști scandaloase și-austere
Trec anii unul după altul, trec mereu;
N-am avut de niciunul vreo temere
Și niciunul n-a scăpat surâsului meu.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elinor Morton Wylie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.