Sfârșitul
Când simți că moartea e aproape
Să stingă-n veșnicu-i repaos
Viața ta cum într-o clipă
Se stinge-o stea pierdută-n haos;
Priveliștile depărtate,
De peste lanurile vieții,
Ți-apar ca niște zări albastre,
Sub strălucirea dimineții;
Convoiurile de iluzii
Revin din negrul lor apus,
Și trec din nou pe dinainte-ți
C-un farmec dureros, nespus...
Păreri de rău se-ngână-atuncea
Cu ultimele-adânci suspine,
Că pentru totdeauna moare
Și lumea care-o porți în tine.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.