Pantofi vechi
Nu-i arunca, nu-i lepăda
la coșul de gunoi. Sunt plini
de pustietate și de călătorii.
Au forma unei bărci, dar (tu spui) ce ape
le-au mai rămas pe care să înoate? Sunt nelocuiți
dar câte capitole din mine-s ghemuite-n ei?
Autobiografii toate-ale mele,
cel care cutreieră peisajul fără drumuri al amintirilor.
Dar mai sunt amintiri care-abia așteaptă să se nască
și pustietăți de îndurat.
Nu le alunga. Eu stau în echilibru
între două timpuri, între două iubiri
timpurile trecute și cele pe care le voi întâlni, și care-mi vor oferi
embleme ca acești pantofi vechi în formă de barcă,
o barcă de salvare, plină cu supraviețuitori.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Vezi și următoarele:
- poezii despre bărci
- poezii despre amintiri
- poezii despre înot
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre salvare
- poezii despre peisaje
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.