Oglinzile să nu le crezi
Zăream în rama de oglindă
cum clipele ajung dansând
cu amintiri să mă cuprindă
când orele se scurg pe rând.
Bătea și ceasul de pe masă
un ritm perfect, amețitor,
pe gândurile stând să țeasă
povești nespuse de amor.
Dar vraja clipelor senine
deodată se rupea la geam,
știam că trenul care vine
îmi va lua tot ce iubeam.
În urmă doar o seară rece
se va lăsa dinspre apus,
și-o altă toamnă care trece
lăsând o umbră de surâs.
Apoi o iarnă încărcată
cu prea știutele zăpezi
va fi la fel ca altădată
oglinzile să nu le crezi!...
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.