Ce-ar spune lumea?

Ce-ar spune lumea, tot mai tunsă şi mai pustie,
Dacă într-o zi, pe neaşteptate, dintr-o extremă fantezie,
Mi-aş vopsi părul în nuanţe de alb şi violet,
Purtând un vechi peplum grecesc şi-n loc de ac de păr, cochet,
O coroniţă de iasomie şi floricele de nu mă uita,
Dac-aş cânta pe străzi acompaniata de viori – tra-la-la –
Sau mi-aş recita versurile-n prin pieţe-n gura mare, frust,
Eliberată de căluşul comunului bun gust?

Ar veni oare să mă vadă, umplând trotuarele?
M-ar arde cum a ars odinioară vrăjitoarele?
Ar bate clopotele de liturghie?

Mă gândesc la asta şi mă ia, aşa, un fel de veselie.

poezie de Alfonsina Storni, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!