Mirajul clipei trecătoare
Dispare dintr-odată clipa în trecut,
dar amintirea sa în urmă mai rămâne
pe un tipar mental, total necunoscut,
croit, cândva, la margine de ficțiune.
Ce-aduce clipa dispărută peste timp,
la tragicul tipar rămasă racordată...?
Știu poate zeii de pe miticul Olimp,
de vor mai fi nemuritori, ca altădată.
La clipa trecătoare te mai poți gândi
când notele flotante-n game mișcătoare
cu-aceeași întrebare - "a fi sau a nu fi?"
îți calcă, fără milă, Eul în picioare?
Căci într-o margine de clipă lunecând,
vei resimți, subit, cum Eul tău apune
pe brâuri de uitare ce-ți rămân în gând
cu amintiri prea vagi și fără fuziune.
Refrene reci, venite-n valuri din trecut,
ne amăgesc mereu, cu-aceeași nepăsare,
într-un prezent opac și fără de-nceput
adus, necontenit, de clipa trecătoare...
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.