Chemare
Ne amăgim că-ntregul este număr par,
nu căuta din izbăvire risipind candoare
iubește-te ca pe întreg, altar
ce vieții dureros-duios îți ești... o răsuflare.
Din bangul vieții îți hrănești avântul
și pui șirag mărgăritare din trecut,
curând din nori culegi destin, gândul
rămâne singurul țignal, avut.
Glisezi între nenumăratele oglinzi de oameni,
ce-și duc poveștile ca pe o cruce
și moștenești greșeli ce devin datini,
din suflet doar un scâncet, atât... duce.
Dar ce te ține prizonier în propria-ți celulă,
ce îți lipsește ca să zbori?
Să știi că viața e o aventură
Iar Dumnezeu veghează, dincolo de nori...
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.