Iubirea noastră
Îți mai aduci aminte cum,
În dezmierdarea verii,
Iubirea o negam necum
Desculți pe malul mării,
Cum ne țineam de mână strâns
În dimineți senine,
Și ascultam al mării plâns
Mișcați adânc în sine?
Cum fiecare răsărit
Ne sugera că moartea
Iubirii care ne-a unit
Pieirii-i va fi soarta,
Că vecii-n veci ne vor avea
Împărtășind iubirea,
Precum de-atunci puteam jura
C-aceasta ni-i menirea?
Cum anii trec, cum ei se scurg,
Cu tine-n amintire,
Privesc departe spre "amurg"
Cu-n gust amar de tine.
Căci nu-nțeleg, oare ce gând
S-a zămislit în tine,
De ai lăsat tot lepădând
Iubirea-mi pentru tine?
Tot ce a fost frumos s-a dus
Și nu cred să-ți mai pese,
Iubirea noastră ce-a apus
De ce să mai conteze?
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (4 octombrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.