Dragoste
Cu icoana-i siderată,
Dintre stele luminând,
Strălucirea își arată,
Luna-ncet pe cer urcând.
Luându-ți mâna mătăsoasă
Văd atent în ochii tăi,
Cum reflectă-și radioasă
Voluptoasele-i văpăi.
Iară fața-i gălbenită
Luminând al tău obraz,
Chipul tău, a mea iubită,
Îl preface în topaz.
Și vrăjită de sclipire
În al nopții ceas târziu
Vrei scăldată în iubire
În eterul străveziu.
Ca în liniștea deplină
Brațele-mi te-alinte blând,
Și la piept ele îți țină
Trupul firav și plăpând.
Și-ncepând cu-o sărutare
Eu te-apropii sub un tei,
Ce se scutură de floare,
Dând mireasmă... dragostei!
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (30 septembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tei
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre flori
- poezii despre ceas
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.