Crochiu de toamnă
Alambicate stări interioare
Una de bine, una care doare
Una de dragoste și bucurie,
Alta de toamnă-atât de plumburie.
Povești de neuitat, povești nescrise
O mie una nopți, de dor și vise
Călătorii pe mările speranței
Mici adnotări pe țărmul circumstanței.
Alambicate dăinuiri sub tâmple
Cer ca uitarea să mi se întâmple
Fără să știe că, din miez de frunte
Și pân' la inimă-i-un fel de punte
Sangvină, trainică și-atât de vie,
Un clocot dat în pârg de poezie,
În care dorul, binele, durerea,
Sunt embrionii care-mi dau puterea.
De dragoste, de toamnă plumburie
N-am să învăț să scriu vreo poezie
Fără să simt cum, dezgolesc lucidă,
Un ombilic c-o rană sângerândă.
(septembrie 2021)
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.